Chapter 13 The Armed Anti-communist Resistance in North-Western Romania
Causes, Evolution, Consequences, and the Role of Families and Local Communities
In: Violent ResistanceSearch for other papers by Cosmin Budeancă in
Current site
Google Scholar
PubMed
Purchase instant access (PDF download and unlimited online access):
Summary
In Romania, the period from 1944 to 1960 saw tens of anti-Communist groups and isolated fugitives. The topic fell under the scrutiny of researchers after the demise of the regime, when former members of these groups were available for interviews, and afterwards, when the files of the former Securitate also became available.
Most of these anti-Communist groups fought in the mountains, since the terrain offered them a better chance of survival. There were groups which organized resistance in hills or lowlands, but not as many.
The reasons for the emergence of these groups are manifold, mostly relating to the people’s opposition to the new political regime controlled by Soviet armies, the dissolution of the Greek-Catholic Church, the repression of the opposition and its potential leaders, the economic changes (especially the collectivization of agriculture), and the possibility of a new war between the West and the USSR.
One of the most relevant areas for such anti-Communist groups was the north-west of Romania. Some of the more important groups fighting in this part of the country, and which I will be presenting in this paper, were ‘Teodor Șușman’, ‘Capotă-Dejeu’, ‘Cruce și Spadă’ (‘Cross and Sword’), and ‘Garda Albă / Liga Național Creștină’ (‘The White Guard / National Christian League’).
The significance of these groups is revealed by the authorities’ attempts to dismantle them. The full force of the political police and its informants, of the army and other types of pressure on families and acquaintances was used. Thousands were detained, tortured and convicted. The members of these groups either died fighting the authorities or they were apprehended and executed or sentenced to death. Only a fraction of them were sentenced to many years in prison and survived the harsh conditions in the prisons and labour camps were they served their sentence.
The paper aims to present the causes which led to the formation of these anti-Communist groups, their political and social composition, their activities and the retaliation of the authorities, the involvement of the families and communities in these movements and the short- and long-term effects of their actions.
The paper relies on documents from the Securitate archives, oral history interviews with surviving members of these groups or their family members, as well as scientific studies dealing with the topic at hand.
Summary in Romanian
În perioada 1944–1962 în România au activat zeci de grupuri și organizații de rezistență anticomunistă și numeroși fugari izolați. După căderea regimului comunist, tema a intrat în atenția cercetătorilor, într-o primă fază utilizându-se preponderent interviuri cu foști membri ai acestor grupuri sau susținători ai acestora, iar ulterior documente ale fostei Securități, când acestea au devenit disponibile.
Majoritatea acestor grupuri anticomuniste au activat în zone montane, unde terenul accidentat le-a oferit condiții mai bune de supraviețuire. Au existat, însă, grupuri și în zone de dealuri sau de câmpie, dar numărul lor a fost mai redus.
Motivele apariției grupurilor sunt multiple și au legătură mai ales cu: opoziția populației față de noul regim politic impus de armatele sovietice, desființarea Bisericii Greco-Catolice, represiunea împotriva opoziției și a potențialilor lideri, schimbările economice (în special colectivizarea agriculturii) și posibilitatea izbucnirii unui nou război între Occident și URSS.
Una dintre zonele cele mai active ale rezistenței anticomuniste a fost nord-vestul României. Patru dintre cele mai importante grupări care au acționat aici, și pe care le prezentăm în acest studiu au fost: ‘Teodor Șușman’, ‘Capotă-Dejeu’, ‘Cruce și Spadă’, ‘Garda Albă / Liga Națională Creștină’.
Importanța acestora este dată și de încercările autorităților de a le destructura. Pentru aceasta au fost folosite toate mijloacele și metodele Securității, informatori, armata, s-au exercitat presiuni asupra familiilor și a cunoștințelor. Mii de persoane au fost reținute, torturate și condamnate. Membrii grupurilor au murit în luptă cu structurile statului, au fost arestați, condamnați la moarte și executați. Doar o mică parte dintre ei au fost condamnați la mulți ani de închisoare și au supraviețuit condițiilor dure de detenție.
Studiul prezintă cauzele care au condus la apariția acestor grupuri anticomuniste, componența lor politică și socială, activitățile lor și ale autorităților, implicarea familiilor și a comunităților în evenimente, efectele pe termen lung ale acțiunilor lor.
Lucrarea se bazează pe documente din arhivele Securității, 23 de interviuri de istorie orală cu membri supraviețuitori ai acestor grupuri sau reprezentanți ai familiilor acestora, precum și pe lucrări științifice care au analizat subiectul.