Chapter 15 Women in the Armed Anti-communist Romanian Resistance, between Loyalty, Support and Betrayal
Case Studies: The Banat and Nucșoara Areas
In: Violent ResistanceSearch for other papers by Ioana Ursu in
Current site
Google Scholar
PubMed
Purchase instant access (PDF download and unlimited online access):
Summary
Anti-communist armed resistance in Romania consisted of more than 60 groups spread across the country, most of which retreated to the mountains to actively fight against the regime and hide from the Secret Police. Two of the groups that developed armed resistance were based in the Banat and the Făgăraș Mountains in Southwestern and Central Romania, respectively.
The stories of these two groups present both similarities and differences, related to the ability of their members to act, the ultimate objective and method of their resistance and their recipe for survival. Both groups were provided with food and clothing by relatives (wives and sisters) and, in some exceptional cases, women even followed their men into the mountains. However, the rift between the resistance fighters and their neighbours in the local villages caused by their views on communism and their attitude to the authorities ultimately led to acts of betrayal, even between relatives and friends.
Hence, the history of anti-communist resistance is one of two opposing communities that co-existed in Romanian mountain villages between the late 1940s and the mid-1950s: one that disapproved of communism and fought against it by supporting the armed resistance and one that actively sought to capture resistance fighters and deliver them to the Secret Police. Both the archives and oral history interviews show that the Securitate invested large resources in capturing members of the anti-communist resistance. Not only did they blackmail villagers but they also bought their support by promising favours in exchange for information or betrayal.
Members of the resistance were, eventually, captured, imprisoned and, mostly, executed. Their wives were also arrested, leading to family traumas and deep divisions. The schism that was created between villagers – between supporters and opponents of the resistance – remained for many years. Upon their release from prison, former supporters of the resistance returned to a home that no longer wanted them and was populated by neighbours who had betrayed them.
On the basis of interviews from the archive of the Oral History Institute in Cluj-Napoca as well as documents from the Securitate archives, this paper examines the role of women in supporting the anti-communist resistance by comparing the Banat and Făgăraș groups. It will then go on to highlight the objectives and motives of the resistance.
Summary in Romanian
Rezistența armată anticomunistă în România a cuprins peste 50 de grupuri răspândite pe teritoriul țării, majoritatea retrăgându-se în munți pentru a se lupta împotriva regimului, dar și pentru a se ascunde de poliția politică. Povestea noastră se referă la două din grupurile care au rezistat armat, unul localizat în Munții Banatului, iar altul în Munții Făgăraș.
Poveștile celor două grupuri au atât asemănări cât și diferențe, care reies din capacitatea de a acționa a oamenilor (agency), scopul ultim pentru care ei rezistau, precum și soluțiile lor de supraviețuire și rezistență. În ambele cazuri, rudele celor plecați în munți (soții, surori) au fost cele care i-au ajutat, de cele mai multe ori, cu mâncare și îmbrăcăminte. În unele cazuri excepționale, femeile chiar și-au urmat bărbații în munți. Cu toate acestea, ruptura dintre luptătorii din rezistență și vecinii lor din sat, în ceea ce privea viziunea lor despre comunism sau atitudinea față de autorități, a dus în cele din urmă la trădarea lor, chiar de către rude sau prieteni.
Povestea rezistenței anti-comuniste ilustrează, astfel, două lumi opuse care coexistau la sfârșitul anilor ‘40 – începutul anilor ‘50 în satele românești de la munte: o lume care nu aproba comunismul și care lupta activ împotriva lui prin susținerea celor plecați în munți, și o lume ce căuta să-i captureze pe cei din rezistență și să îi livreze Securității. Așa cum demonstrează atât arhivele cât și interviurile de istorie orală, Securitatea a investit numeroase resurse pentru capturarea membrilor rezistenței anti-comuniste, nu doar șantajând oamenii din sat ci și cumpărându-i și promițându-le favoruri în schimbul trădării sau oferirii de informații.
Luptătorii din munți au fost, în cele din urmă, capturați, întemnițați și cei mai mulți dintre ei executați. Soțiile lor au fost de asemenea arestate, producându-se fracturi incredibile și traume familiale. Prăpastia creată între membrii satului, între susținătorii celor din rezistență și oponenții lor, s-a transpus chiar și la mulți ani după evenimente. După ieșirea din închisoare, foștii susținători ai celor din rezistență au fost nevoiți să se întoarcă la o casă care nu-i mai voia, plină de vecini care îi trădaseră.
Apelând la interviuri de istorie orală provenite din arhiva Institutului de Istorie Orală din Cluj-Napoca, precum și la documente din arhiva Securității, articolul își propune să examineze rolul avut de femei în susținerea rezistenței anti-comuniste, prin comparația a două grupuri de rezistență anticomunistă, unul din Banat și altul din Făgăraș. Vor fi, de asemenea, ilustrate, scopul și motivele celor care au participat la rezistența armată.